Silvia și-a pierdut casa. Locul în care și-a construit amintiri, unde a râs și a plâns, nu mai este al ei. Alma, fiica ei, simte o furie greu de stăpânit. E nedrept, e dureros. Dar Silvia nu are timp să se lase copleșită—trebuie să meargă mai departe. Se mută la Anda, unde încearcă să găsească un pic de liniște.
În alt colț al satului, preotul discută cu Ioana despre ce cadou ar fi potrivit pentru Anda, un gest frumos, o mică rază de lumină într-o perioadă atât de tulbure. Însă liniștea e de scurtă durată, căci Albert face un anunț: casa Silviei îi aparține acum. Ștefan, care a trăit și el acolo ani la rând, este înfuriat. Să vadă locuința pe care a considerat-o „acasă” ajungând pe mâna unui om pe care îl privește ca pe un dușman… e prea mult de îndurat.
Dar nu doar casele și amintirile se pierd în această poveste, Amalia află unde este ținut captiv Paul, fiul lui Dinu. Șocată, dar hotărâtă, nu pierde vremea. Împreună cu Dinu, pleacă să-l salveze. Și reușesc.
Viețile acestor oameni se învârt într-un carusel de pierderi, furie, speranță și curaj, fiecare clipă aduce o nouă încercare, fiecare decizie schimbă destinul cuiva. Iar undeva, printre lacrimi și lupte, se întrevede dorința de a găsi din nou acel sentiment de „acasă.”
Filip a aflat unde este Paul, iar Amalia și Dinu au pornit în căutarea lui. După ce au găsit casa în care băiatul este ascuns, bărbatul decide să intre, iar ea rămâne afară pentru a-l anunța dacă vine cineva.
La scurt timp, Dinu și Paul ies din casă chiar în momentul în care un bărbat care îl avea în grijă ajunge în fața porții, însă aceștia reușesc să fugă și să îl recupereze pe micuț.
Între timp, la Anda și la Ștefan acasă vine Albert și le spune că el este cel care a intrat în posesia casei Silviei, stârnind din nou mulți nervi și confuzie pentru acest fapt. Silvia îl trage la răspundere pe Albert, iar acesta o condiționează să îi dea casa înapoi în schimbul unui lucru, și anume, dacă Anda și Maria vor sărbători Crăciunul alături de el. Rocky l-a rugat pe primarul din Podișor să facă o faptă bună și să îl lase pe Ion să țină slujba de Crăciun în primărie. Ioana este impresionată de gestul băiatului și îi demonstrează subtil că încă ține la el, făcându-i o vizită total neașteptată și oferindu-i un sărut pe obraz.
